Ritmul Mortii

Subiect: Ritmul Mortii Vin Aug 26, 2011 1:46 am

Este si cazul unei povesti fascinante care a fost mult timp in atentia presei, atat din State cat si din Europa. Cum ati reactiona daca intr-o zi cineva v-ar da sa ascultati o melodie, dar inainte de asta, v-ar spune ca in spatele acestui cantec se ascunde un blestem care a lasat multe victime in urma sa? Cei mai multi dintre voi probabil ar fi si mai curiosi sa asculte compozitia. Am in playlist-ul de acasa sau de pe mp3 player, de ceva timp, o varianta a melodiei “Gloomy Sunday”, cantata de Heather Nova, de pe o compilatie Chillout, inainte de a afla conspiratia din spatele acestei piese.

Povestea incepe undeva pe la sfarsitul anului 1933 in Ungaria, unde un muzician pe nume Reszo Seress incerca fara succes sa creeze o compozitie impresionanta. Ambitia obsedanta de a deveni faimos prin muzica a dus si la esecul in plan sentimental al lui Seress, fiind parasit de iubita sa. Legenda spune ca intr-o seara mohorata de duminica, pe cand era singur si dezamagit de nereusitele sale, muzicianul a inceput sa compuna o melodie trista, careia i-a pus numele “Szomoru Vasarnap” (in traducere, “Duminica intunecata”), inspirat de starea sa, completata de vremea posomorata de afara.

Prima incercare de a publica aceasta compozitie a esuat, respingerea motivand ca melodia “are un ritm si o melodicitate foarte deprimante; ne pare rau dar nu o putem folosi”. Reszo Seress nu a renuntat insa, trimitandu-si opera in alta parte. Curand “Duminica Intunecata” a fost distribuita in mai multe orase importante, aducandu-i renume lui Seress. De aici insa incepe si asa-zisul blestem al melodiei.

In februarie 1936, un cizmar din Budapesta, pe nume Joseph Keller s-a sinucis, lasand in urma o hartie pe care erau scrise versurile piesei “Szomoru Vasarnap”. In urma acestui fapt, sapte alte cazuri de sinucidere au avut loc, fiecare fiind intr-un fel legate de compozitia lui Seress. Doi oameni s-au impuscat in timp ce o ascultau, iar altii s-au inecat, strangand in pumn cate o hartie cu versurile melodiei. Un barbat se spune ca a iesit dintr-un club si s-a impuscat in cap dupa ce le ceruse membrilor formatiei sa cante “Melodia blestemata”.

Seria de sinucideri a continuat, de la spanzurari cu acelasi mesaj in mana, pana la aruncari de la etaj sau gazari. Intrebat de presa ce a fost in mintea lui cand a scris melodia, Seress a raspuns: “Ma regasesc in mijlocul acestui succes fatal ca un om vinovat. Aceasta celebritate nefasta ma raneste. Am plans numai din cauza dezamagirilor din inima mea in acest cantec, se pare insa ca altii, cu sentimente apropiate, si-au regasit propria durere in ea”.

Aceste intamplari nefericite i-au adus chiar mai multa popularitate compozitiei. La inceput, postul de radio britanic BBC a lansat melodia instrumentala, iar apoi cu versuri. Un politist din Londra a declarat ca auzise aceasta piesa cantata in mod repetat intr-un apartament, considerand ca trebuie verificat. Inauntru era o femeie moarta in urma unei supradoze de somnifere. Acest incident a dus la interzicerea difuzarii la radio a cantecului.

Ajunsa in Statele Unite, melodia, cunoscuta acum ca “Gloomy Sunday”, a devenit din ce in ce mai comerciala. Nu se stie insa daca a provocat si aici cazuri de sinucidere. Printre cele mai celebre interpretari ale piesei, trebuie sa mentionez artisti ca Billie Holiday, Diamanda Galas, Sinead O’Connor, Bjork, Sarah Brightman sau Heather Nova.

Asa-zisa “iubita” a compozitorului, cea care a inspirat compozitia morbida, se spune ca s-a sinucis la scurt timp dupa lansarea pe piata a cantecului. Parca pentru a intari ideea blesemului, in 1968, Reszo Seress s-a sinucis si el aruncandui-se de pe o cladire din Budapesta. Surse neindentificate au declarat ca motivul a fost faptul ca artistul nu a fost in stare sa mai compuna altceva dupa “Szomoru Vasarnap”.

Denii va iubeste pe toti
:X

Subiect: Re: Ritmul Mortii Vin Aug 26, 2011 5:36 am

Hmm

....eu am ascultat melodia si nu mi se pare asa de trista. Nu ma deprima de loc melodia. Insa legenda este foarte interesanta si misterioasa. Eh, probabil sunt eu prea sadica ca sa ma deprime:)))))